Nu știu de vor fi crezute cele spuse mai la vale
Și de s-a-ntâmplat aevea faptul între animale,
Dar, – la oameni luând seama, – s-a văzut, și nu arar,
Cum în lanțuri geme-adesea câte-un leu, prins de măgar..
Așadar,
Un măgar a prins odată pe un prea puternic leu,
Vrând să-l facă sclav pe viață, – oricât îi va fi de greu..
Și, ca să nu poată leul să-l sfâșie, să-l sugrume, –
Cel măgar, isteț cum n-a fost alt măgar ca el pe lume, –
La un capăt de prăjină, lungă de doi stânjeni vechi,
A legat pe leu în lanțuri, mișcând vesel din urechi,
Iar de ceialaltă parte a prăjinii de stejar
S-a legat apoi pe sine, iscusitul meu măgar!
Cu aceasta fiind sigur că, sub soare și sub stele,
Leul n-o să mai sfâșie scumpa-i măgărească piele, –
Pretutindenea măgarul, – fericit cum nu-i oricine, –
Alerga, să-l vadă lumea, tot cu sclavul după sine..
Într-o zi măgarul nostru poposind într-o livadă,
Cu-al său sclav, de care însuși se-ngrozea, când sta să-l vadă.
Pe sub fân veni un șarpe, ca trimis de Dumnezeu,
Să mai dea o picătură de curaj bietului leu..
Astfel, întrebat de șarpe: cum o duce la măgar, –
Leul a-nceput să plângă și-a răspuns: – Amar. amar!..
Oare, cum aș duce-o bine, când la astfel de neghiob,
Eu, care mă știu puternic, am ajuns acuma rob?!
Urechiatul mă hrănește, nu mă-njugă, nu mă bate,
Insă unde-mi este jungla? Unde-i sfânta libertate?!
Șarpele n-a stat pe gânduri mult, în fânul lui ascuns,
Ci, cu rară -nțelepciune a dat leului răspuns:
– Cum se poate-așa cuvinte gura leului să spună?
Oare, soarta ce măgarul și-a ales, este mai bună?..
Pentru ce te-neacă plânsul?
Pentru ce tot scoți suspine?
Cum ești tu legat de dânsul,
Nu-i și el legat de tine?
Fii cuminte.. ai răbdare.. tu nu simți că de-astăvară,
Lui, în loc să-i faci plăcere, i-ai cam devenit povară?
Mie mi-a grăit odată cupa unei flori de măr
Și-ți grăiesc și eu acuma următorul adevăr:.
Lanțul destinat a ține, sub robie pe vreun brav, –
Strânge mai avan în sine pe tiran, decât pe sclav!..
Sensul versurilor
Piesa prezintă o fabulă despre un leu și un măgar legați împreună, unde măgarul se crede stăpân, dar ambii sunt prinși în lanțuri. Morala este că lanțul sclaviei îl leagă mai strâns pe tiran decât pe sclav.