1. Păpușari, uitați-vă revanșa
Morții voștri sunt de voi produși
N-are rost să vă mai sinucideți
Scoateți-vă mâna din păpuși
Hai la teatru de marionete
Că e iar la modă cum vedeți
Nu ne mai ajunge că se mișcă
Toată ziua filme pe pereți.
R: Totuși cine îi încurajează
Totuși cine îi ațâță crunt
Cine e directorul de teatru
Totuși păpușarii cine sunt.
2. Urcă iar păpușile pe scenă
Ascultând scheleticele mâini
Ale unor tragice fantome
Păpușari cu suflete de câini
Păpușarii mișcă după voie
Întrupând scenariul imoral
Dar când ei reintră-n cicatrice
Se trezesc morminte în Ardeal.
R: Totuși cine îi încurajează
Totuși cine îi ațâță crunt
Cine e directorul de teatru
Totuși păpușarii cine sunt.
3. Hai la teatru, că e iarăși dramă
Spectatorii cască ochii mari
Ce frumos, păpușile dansează
Tremurând în mâini de păpușari
Teatrul nostru de marionete
Își reintră-n drepturi desuet
Dar din nou pe scenă curge sânge
Și plătim cu viața un bilet.
R: Totuși cine îi încurajează
Totuși cine îi ațâță crunt
Cine e directorul de teatru
Totuși păpușarii cine sunt.
R: Totuși cine sunt păpușarii?
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre manipularea maselor de către figuri obscure, numite "păpușari". Aceștia controlează destine și evenimente, lăsând în urmă suferință și moarte, în timp ce publicul, spectator la propriul destin, plătește prețul suprem.