Tata-i moț bătucit de vreme,
Aspru ca o piatră necioplită,
Vârtos ca un bolovan de cremene.
Făgaș crestat de ploaie și de vânt
Îi stăruie, pecete, în molcovul cuvânt.
Cu mâini mijite de rășină,
Cioplește doage, încheagă doniți
Și-apoi le schimbă pe fărină
Prin cele-nstrăinate uliți.
Sensul versurilor
Piesa evocă imaginea unui tată muncitor de la țară, legat de tradiții și de pământ. Versurile descriu asprimea și forța sa, dar și legătura profundă cu valorile rurale.