Suie din taine și tenebre gloata,
Spre cer se suie, cântând, din stea în stea,
În orice anotimp de veacuri era gata,
Stăpână pe destinul ei să stea.
Acum credința s-a mutat în flori
Și vrerea gloatei cum s-a smuls din cuie
Și-a aprins văpaia, ca de-atâtea ori,
Și-o văd aievea cum pe tron se suie.
Cad regii, ca pozdării cad
Și ard hlamidele pe ei, de nu-și mai găsesc leacul,
În baia răzmerițelor mă scald
Și chiuind, ca la nuntă, vom trece iar Feleacul.
Sensul versurilor
Piesa descrie ascensiunea unei mase populare care se ridică împotriva ordinii stabilite. Gloata, plină de determinare, își croiește drum spre putere, detronând vechile autorități și preluând controlul asupra propriului destin.