Acum vechiul burg nu se mai schimbă după vânt
Și după aerul cald de la sud.
Urmașii Mureșenilor aud
Cum le cad alte culori peste veșmânt.
Pădurea nu mai este închisă în trunchiuri, iar calma
Melodie a frunzelor de vară
Se scutură seară de seară
Peste oraș, în inimi de motoare și cântece de-avalma.
De jur împrejur au crescut păduri de beton și piatră
Peste Andrei Mureșianu plouă bucuria,
Că Răsunetul său se cântă într-o singură vatră
Și vatra asta se numește România.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra schimbărilor prin care trece un oraș vechi, contrastând trecutul cu prezentul industrializat. În ciuda acestor schimbări, spiritul patriotic și moștenirea culturală a lui Andrei Mureșianu continuă să trăiască în inimile românilor.