Doamne, dragă mi-e viața
Vasile Coca
Doamne, dragă mi-e viața
Dar se duce tinereța
Stau și mă gândesc plângând, dorule mai
Ce-i viața pe pământ, mai
Seamănă bine c-o floare, dorule mai
Dar-i scurtă și trecătoare
Tinerete, mândră floare
Te stingi ca o lumânare
De la mine tu te duci, dorule mai
Când îmi-s zilele mai dulci, mai
Te-aș plăti să te oprești, mai dorule mai
Dar tu pleci, eu îmbătrânesc, mai
Îmbătrânesc prietenii mei, mai
Și eu îmbătrânesc cu ei, mai
Ne uităm unu la altu, dorule mai
Cum ne-o-ncrețit obrazul
Am muncit fără folos, mai dorule mai
S-o dus ce-o fost mai frumos, mai
Până ești tânăr de ani, mai
aduni averi, aduni bani, mai
Când ești bătrân, ți-ai da bani, dorule mai
Ca să-ți poți întoarce anii
Să întorci anii tinereții, dorule mai
Anii frumoși, floare vieții
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul față de trecerea timpului și pierderea tinereții. Vorbitorul reflectă asupra vieții și realizează că, odată cu înaintarea în vârstă, lucrurile frumoase se estompează, iar bogățiile materiale nu pot înlocui anii pierduți.