Un șanț se-naintează spre groaznica redută,
În el, din zori, românii primesc ghiulele mii,
Ș-așa ploua cu glonțuri, cât ei rămași o sută
Se-ntreabă între dânșii de-s încă printre vii.
Alăture-o româncă, expusă-n nepăsare
La tot ce duce moarte cu zvon nepomenit
Gătește-o mămăligă fierbinte de gustare
Într-un ceaun de schijă sub dâmbul prăbușit.
O-ntreabă căpitanul: „Leliță, nu ți-e teamă
De bombe, de șrapnele ce zboară-n jurul tău?”
Răspunde româncuța: „Nici nu le bag în seamă.
De lucru au și ele, de lucru am și eu!”
Sensul versurilor
Piesa descrie curajul unei femei românce care gătește pentru soldați pe câmpul de luptă de la Grivița, sfidând pericolul. Ea personifică spiritul neînfricat și devotamentul față de țară în timpul războiului.