În zadar vuiește Cerna și se bate
De-a ei stânci mărețe, vechi, nestrămutate,
Și-n cascade albe saltă pe-a lor sân…
Apa-i trecătoare, pietrele rămân!.
În zadar și anii s-adun cu grăbire,
Trecând peste inimi ce-au gustat iubire!
Suvenirul dulce de-un minut slăvit
Printre-a vieții valuri stă-n veci neclintit!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii efemere a vieții și a iubirii, contrastând-o cu amintirile prețioase care rămân neclintite în timp. Sugerează că, deși timpul trece și lucrurile se schimbă, anumite momente și sentimente rămân veșnic întipărite în suflet.
