De crezi în poezie,
În sfânta armonie
Din bolțile cerești,
Când noaptea-nseninată
Lucește-ncornorată
De stele ce iubești;
De crezi în tinerețe,
În gingașa frumusețe
Ce-aprinde dulcele dor,
Și-n tainica uimire
Ce-nsuflă-a ta privire,
O! Scumpul meu odor!
De crezi în al tău frate,
În suflete curate,
În cer, în Dumnezeu…
Precum eu cred în tine
Ca-n cerescul bine,
Crede-n amorul meu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o credință profundă în frumusețea poeziei, a tinereții și a divinității. Este o invitație de a crede în dragoste, așa cum naratorul crede în persoana iubită și în binele ceresc.