De pe plaiu-nstrăinării,
Unde zac și simt că mor
De amarul disperării
Și de-al țării mele dor,
Văd o pasăre voioasă
Apucând spre răsărit
Și o rază luminoasă,
Și un nour aurit.
“Păsărică zburătoare
Unde mergi cu dorul meu? ”
“Am solie-ncântătoare
De la sfântul Dumnezeu
Să duc glas de armonie
Țărmurilor românești
Și să scald în veselie
Inimile ce jelești! ”.
“Rază vie, căzătoare,
Unde mergi cu dorul meu? ”
“Am solie-nvietoare
De la sfântul Dumnezeu
Să depun o sărutare
Pe al țării tale sân
Și să duc o alinare
Jalnicului tău suspin. ”.
“Nouraș pătruns de soare,
Unde mergi cu dorul meu? ”
“Am solie roditoare
De la sfântul Dumnezeu
Să mă las în Românie,
Ca să crească mii de flori
Pe frumoasa ei câmpie
Ce o plângi adeseori! ”.
“Du-te rază strălucită,
Du-te mică păsărea,
Și pe țara mea iubită
Mângâiați-o-n lipsa mea!
Iar tu, nour de rodire,
Fă să crească-n sânul său,
Cu verzi lauri de mărire.
Floarea sufletului meu! ”
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele lui Nicolae Bălcescu pe patul de moarte, departe de țară. El își exprimă dorul profund pentru România și speranța că țara va prospera chiar și în lipsa lui, prin intermediul unor mesageri simbolici: o pasăre, o rază și un nor.