Uitat.
Stau în adâncul mării oarbe
A iubirii neîncetate
Se afundă totul în vis.
Se ascund ca-ntr-o cetate
A lumii, sufletele toate
Se roagă, stau și așteaptă.
Ca prin minune noaptea albă
Le va aduce pâinea și apa
Dar e încă o zi neagră.
Întunecată fără apă
Mi-e sete, nu pot să scap odată
Nu mai văd, am orbit deja.
Nu mai aud, am surzit deja
Eu doar simt, lumea din jur
Eu, un înger fără spadă.
Fără aripi zbor deodată
Dar e greu să nu gândești
E ușor să nu greșești.
Acum tu iar mă trezești
Să trăiesc același vis
Complicat de nedescris.
Îl trăiesc, nu e o glumă
Aruncat într-o furtună
Numai zbor, nu știu ce am.
Am pierdut tot ce aveam
Sunt aici să iau din nou
Aripi ca să zbor din nou.
Visul meu iar îl trăiesc
Și sfârșesc prin a începe
Ce-am pierdut la început.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de pierdere și dezorientare, dar și speranța de a regăsi ceva important. Protagonistul se simte pierdut într-un vis complicat, dar aspiră să-și recapete capacitatea de a zbura și de a începe din nou.