Vampy – Tristețe Pură

Duc o viață de câine deși nu-s dinamovist,
gândesc doar pentru o persoană și-un altruist.
Viața de copil, nu ai idee cât doare,
să iubești și să ai fruntea plină de sudoare.
Să stai în umbră peste douăsprezece ceasuri
și să visezi secundele petrecute
cu persoana iubită, care te duc spre paturi.
Ajuns acasă, în sfârșit schimbi canalul la televizor,
adormi brusc pe canapeaua scorojită pe interior.
Aștepți pe cineva să te trezească și să te trimită în pat,
dar nu-i vina ta că nici prietena nu te-a suportat.
Nu putea trăi cu spaima că ești traumatizat
de propriile gânduri și de felul tău de viață psihopat.
Ai iubit-o și poate că încă o mai iubești,
dar e departe cu altu’, cine știe pe unde-o mai belești.
N-o învinovățești, îți zici că și tu îți urăști viața,
dacă-i fi în locul meu ai fi făcut tot așa.
Dar nu-i nimic… o să încerc să găsesc cheia… sufletul să mi-l deschid,
să-mi bag amintirile într-o crăpătură de zid,
să mă transform în ceva mai bun și fericit,
nu în ceva rău și sufletul să-mi fie adâncit.
O să încerc să mă ridic la suprafață,
că plm am doar o singură viață,
pe care trebuie să mi-o trăiesc
și să mă asigur că n-o să mă învinovățesc
pentru orice rahat, deci încerc să nu mai fiu bosumflat.
O să găsesc eu o fată
care să mă iubească… sau măcar să mă placă.
Și totuși… viața mea a fost adânc asfaltată
și nu voi reuși să o fac să explodeze nici cu C4.
O să-mi închid gura… ca să nu mai latru,
degeaba încerc să las viața să se exprime,
mintea mi se închide… nu mai sunt în stare să mai zic nici rime.
Și dacă aveți nevoie de mine… în umbră mă găsiți,
nu o să devin nici un monstru, deci să nu vă sfiiți.
O să vă ajut cu ce pot dacă e nevoie,
dar în umbră rămân… și nu mai las viața să alerge de voie.
A doua zi mă trezesc și-mi dau seama că a fost un coșmar,
mă spal pe față și văd că am 15 ani înmuiați în amar
și mă gândesc ce-o să fac atunci când o să fiu mare…
o să cad în adâncime… o s-o dau în cerșetorime
sau poate mă bag în călugărime, poate în boierime,
poate am să devin un psihopat ca cedri2k și o să iau aspirine
și de la atâtea pastile poate o să mă transform într-o caricatură
cu limba albăstruie… și în gură o să simt un gust de limonadă amăruie.
Dar aici nu e vorba de băietime… mie frică doar să nu ajung la bătrânime
și să cad în afundime… nici eu nu înțeleg sensul cuvintelor…
le-am folosit doar pentru că mi-era dor de… acel timp
când eram odată fericit… și mă simțeam plin ca un voinic,
nu-mi păsa de probleme nici măcar un pic,
puteam să mă consider un adevărat războinic,
fără antidot… parcă eram de neoprit
și totuși… ceva m-a năvălit,
brusc dragostea față de viață mi s-a stopat,
în adâncul sufletului m-am resuscitat
și acolo în adânc părea că există o scânteie…
dar brusc, ființa a apărut… era o femeie,
sper că-mi înțelegi atitudinea,
problema e că… creierul îmi stă la altitudinea
unde nu mai are aer… în capul meu… acolo sus nu gândește decât un fraier
și pe bune că aș încerca să cobor ca un parașutist
și aceea femeie mi-a zis… „mi-am dat seama că și tu ești muist”
mulți m-au făcut și cocalar
am trecut și peste asta… dar am fost catastrofal…
scânteia din mine începe să se stingă…
am în mine tristețe pură injectată cu o seringă
de ceva timp mă uit în oglindă, nu mă mai recunosc
și prefer să nu știu că mă cunosc
am ajuns jos, am văzut ce înseamnă munca
de-aia îi respect pe ăia care au ținut în mână furca
nu căuta să ajungi prea sus, că apoi ai să cazi
de pe culmile iubirii în spinoșii brazi.
Nu mai ține focul în inimă, că într-o zi ai să te arzi,
sentimentele puternice te vor face iarăși să cazi…
Nu lupta împotriva sorții, n-o să ai sorți de izbândă,
dacă încerci să faci asta o să cazi iar… cu dobândă.
Fii tu cel puternic, ce, învinge ispitele grele,
fii tu cel le învinge, și pe ale mele.
Nu sunt vre-un mare șmecher fiu a vre-unui mare hoț,
sunt doar parte din pătura ce-ncinge spiritele din colț
pot să zic că am urcat în trenul vieții de undeva dintr-o haltă,
dintr-un loc de unde nimeni nu l-a văzut pe hartă
am să cobor din trenul vieții tot de unde am urcat,
să știu că pentru nimeni, nimic, n-am însemnat
sunt același idiot care vin în fiecare dimineață
și îți cânt în căști deși poate nu te-ai spălat pe față
îți urăsc stilul de viață, fiindcă seamănă cu al meu
visez să fiu realizat, să fiu bun, să fiu același eu
în familie de-acasă când îmi strigam tatăl
acum pot să zic doar „Doamne iartă-l”
îmi doresc s-o văd pe mama Doamne cât îmi e de dor
îmi doresc s-o văd cum vine dimineața-n dormitor
îmi e dor de toate, nu știu cât înțelegi tu
dac-ai fi în locul meu ți-ai fi dorit să fii altu…