Deschid ochii, mă ridic, aceleași teorii aplic,
născut să nu profit de plic, apare și dispare magic,
la buzunare nema bani, și-n cap numai idei să-i fac,
scot ce am la ciorap, pe toți în muzică-i bag.
Artistul neînțeles, neplătit pe ce prestez,
experiență acumulez, belesc ochii să visez
și progresul meu se vede, știu să bat pasul pe loc,
m-am pișat pe ei de bani să scot „doine de la bloc”.
Și băieții au pretenții să iasă c***l tare,
dar habar n-au de sacrificiul meu de a ajunge-n difuzoare,
scriu afară pe răcoare și ciordesc instrumentale,
am parte de-o surpriză tare când pe YouTube iau eroare,
suntem toți MC depășiți de datorii, n-am luat banii de pe…
n-am vândut niciun CD, concurența nu există
când toți fac un c***t, diferența dintre noi e modul cum ești promovat
sau e doar în capul meu că am puncte de vedere,
deci o arzi în b*****i când tu n-ai bani de-o bere.
Încep să cred că sunt atipic și din alte ecuații,
și că frații adevărați când dau de-o chizdă
își sună frații, o dau după ureche,
sperietoare pentru fete, că vrăjeala mea, băiete,
conține multe accente, știu să nu mă fac plăcut,
când dansez mă mișc tăcut, mă prefac că-s surdo-mut
când îmi cere e băut.
Refren: Toți mă strigă Valentin, și o satisfac cu puțin,
leg versuri despre chin pe 3 pahare de vin,
ce auzi acum înseamnă hobby, ridică sprânceana snobii,
mă simt liber precum Robi, să mă judece neghiobii. x2
Sunt martorul cheie, cel ce n-are o idee,
plin de repere în cartiere după ce-am deschis o bere,
azmoro-can, ies din tipar să fiu mai original,
pe beat-ul ăsta murdar mă apropii de final,
pot să fac doar 3 flotări, între trovarși fac furori
cu mâna pe telefon, țin banii după culori,
pot să iei aminte până-ți sare un dinte, minte
pe cine vrei, eu puteam să-ți fiu părinte.
Ori la bal, ori la spital, degenerați de primul val,
ce e nou nu sună bine, ce e vechi sună banal
și mă simt din alte filme, eu sunt omul fără stil,
ascult aceleași piese tari încă de când eram copil,
și mă vedeam departe, ca un șmecher fără carte,
bogat peste noapte, toate să meargă pe roate
și-n plic am tot nimic, sunt nenea șofer de dric,
dau la microfon de mic și doar spirite agit.
Refren: Toți mă strigă Valentin, și o satisfac cu puțin,
leg versuri despre chin pe 3 pahare de vin,
ce auzi acum înseamnă hobby, ridică sprânceana snobii,
mă simt liber precum Robi, să mă judece neghiobii. x2
„Matei nu fi nebun, mai pune-ți puțin tutun!”
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta unui artist independent cu lipsurile financiare și compromisurile necesare pentru a-și urma pasiunea. Exprimă frustrarea față de lipsa de apreciere și dificultățile întâmpinate în industria muzicală, dar și determinarea de a continua, în ciuda obstacolelor. Artistul își exprimă viziunea atipică asupra lumii și critică superficialitatea din jur.