Mai ții minte începutul așa cum a fost
Nici devreme, nici târziu, poate doar fără rost
Sau poate că doar întâmplarea ne-a îndemnat
Să fim o vreme împreună fără păcat.
Astăzi e prea târziu
Să cred cu patimă
Că-ntre noi a fost doar
Un pariu pe o lacrimă.
Și mai ții minte cum doream cu disperare
Să fie bine într-o zi, un ceas oarecare
Și să urmeze încă-un ceas și zile o mie
Să nu conteze ce-a fost și nici ce-o să fie.
Astăzi e prea târziu
Să cred cu patimă
Că-ntre noi a fost doar
Un pariu pe o lacrimă.
Dar uite c-au venit deodată și tot fără rost
Ultima zi și ultimul ceas din tot ce-a fost
Și-am rămas cu amintirea fără folos
Să nu știu bine dac-a fost totuși frumos.
Poate nu-i prea târziu
Să cred cu patimă
Că-ntre noi n-a fost doar
Un pariu pe o lacrimă.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre regretul unei relații trecute, analizând amintirile și întrebându-se dacă a meritat efortul. Naratorul reflectă asupra momentelor frumoase, dar și asupra finalului inevitabil, lăsând un gust amar și incertitudinea dacă totul a fost frumos sau doar un "pariu pe o lacrimă".