Florile-n castani s-au scuturat
Și să știi că încă nu le-am uitat
Când în părul mândro-ți prindeam flori
Și te desmierdam, și te desmierdam de-atâtea ori.
Dar eu continui să te iubesc
Umblu ca nebunul, nopțile pe drum de dor
Dar eu continui să te iubesc
Acum viața mea, fără tine n-are rost!
De-ai ști câte nopți te-am așteptat
Colo-n colț sub teiul cel bogat
Ca să ies în cale, să-ți dau flori
Dar m-ai înșelat, dar m-ai înșelat de-atâtea ori.
Dar eu continui să te iubesc
Umblu ca nebunul, nopțile pe drum de dor
Dar eu continui să te iubesc
Acum viața mea, fără tine n-are rost!
Anii au trecut s-au scuturat
Toate bârfele s-au spulberat
Te văd unii, ori frumoasă-mi ești
Ochii îți sunt triști, ochii îți sunt triști, dar mai zâmbești.
Dar eu continui să te iubesc
Umblu ca nebunul, nopțile pe drum de dor
Dar eu continui să te iubesc
Acum viața mea, fără tine n-are rost!
Instrumental.
Dar eu continui să te iubesc
Umblu ca nebunul, nopțile pe drum de dor
Dar eu continui să te iubesc
Acum viața mea, fără tine n-are rost!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul persistent de iubire și dorință față de o persoană care a provocat suferință. Naratorul își amintește de momentele frumoase, dar și de trădarea suferită, continuând să o iubească în ciuda durerii.