Vină, vină, primăvară,
Să mă duc cu badea iară
În codru cu frunză verde
Unde nime’ nu ne vede.
Când ne sărutam mai bine
Iacă și măicuța vine:
– Fata mamii, hai acasă,
Ce stai în pădurea deasă?.
– Stau la umbră de brăduț
Și-am venit că am drăguț,
Ziua-i mare călduroasă,
Pădurea-i mai răcoroasă,
Ziua-i mare și mi-i cald,
Aici stau cu cin’ mi-i drag.
Sensul versurilor
O tânără se bucură de primăvară și de dragoste în natură, dar este întreruptă de mama ei. Dialogul surprinde inocența și farmecul unei relații tinerești.
