În frumosul nost’ Ardeal,
Sus la Telciu-n vârf de deal
S-a-nălțat o mănăstire,
Sfânt locaș de mântuire.
La Buscatu-ntr-o poiană
Măicuța Sfântă ne cheamă,
Ne vindecă de-orice rană
Și ne hrănește cu mană.
În mijlocul codrului
Șade Maica Domnului,
Șade Maica și așteaptă
Că spre mila Ei se-ndreaptă.
Mulți mâncați de rele
Și femei cu mare jele
Vin să-i ceară ajutor
Pentru tot necazul lor.
Iar Măicuța ca o mamă
Tot suspinul îl ia-n seamă
Și-l roagă pe Fiul Său
Și pe Bunul Dumnezeu.
Să trimită îngerii
Pentru a ne izbăvi
De dușmani și de ispite,
De boli netămăduite.
O, Preasfântă Născătoare
Care verși lacrimi amare,
Ferește-ne de război,
De dușmanii dintre noi.
Maica Milei, Te apleacă
Și spre ruga mea săracă,
Dă-ne la toți sănătate
Și iertare de păcate.
O, Prea Sfântă Născătoare,
Fii spre noi îndurătoare,
Fă să-Ți vedem Sfânta Față
Când nu vom mai fi în viață,
Apară-ne de-orice chin,
Fii cu noi! În veci, Amin!
Sensul versurilor
Piesa descrie un loc sacru, o mănăstire din Ardeal, unde oamenii vin să caute ajutor și mângâiere de la Maica Domnului. Versurile exprimă credință, speranță și rugăciune pentru sănătate, iertare și protecție divină.
