Pe câmpul cu florile
Paște badea oile,
El oile cum păștea
Pe mândra lui o striga.
– Ce mă strigi tu așa tare
De răsună apa-n vale?
De mâncare n-ai avut,
Ori oile le-ai pierdut,
Ori oile le-ai pierdut,
Ori opincile le-ai rupt?
– De mâncare am avut,
Oile nu le-am pierdut,
Dar eu mândr-am adormit
Sub un pom mândru-nflorit
Și la mine o venit
Șarpele balaurul
Și la mine s-o băgat
Pe mânecă de-a stânga
Și-mi mănâncă inima,
Hai, mândră, bagă-ți mâna,
Leagă-ți mâna-ntr-un cingeu
Și-o bagă în sânul meu,
Și-o bagă în sânul meu
Să vezi, mândră, cum mor eu.
Mândra nu l-o ascultat
Și din gur-o cuvântat:
– Fără mână nu pot fi,
Fără tine pot trăi.
– Mândră, la noi după casă
Este o șerpoaică grasă
Și din coadă venin varsă,
Și din coadă venin varsă,
Te-a stropi, mândră, pe tine
Și-i muri și tu ca mine.
Sensul versurilor
Un cioban adormit este mușcat de un șarpe și cere ajutorul iubitei sale. Aceasta refuză să-l ajute, preferând să-și păstreze mâna intactă, iar el o blestemă, prezicându-i o moarte similară.