Mare-i, mamă, al meu sat,
Mă mir eu de ce-am plecat,
Mare-i, mamă, satul meu
De ce-am mers străină eu?.
Nu-s, măicuță, supărată
Pe dumneata niciodată,
Când din sat eu am plecat,
Mamă, de toate mi-ai dat.
Mamă, de toate mi-ai dat,
Dar de noroc ai uitat,
Mamă, de toate mi-ai pus,
Dar noroc nu mi-o ajuns.
Tot am tras câte-un necaz
S-o dus ruja din obraz,
Dar când viu în satul meu,
Măicuță, nu știu de greu,
Când te văd pe dumneata
Mi-i voioasă inima.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de satul natal și de mamă. Artista reflectă asupra deciziei de a pleca și realizează că, în ciuda greutăților întâmpinate, găsește alinare și bucurie doar în preajma mamei și în locurile copilăriei.