Împărate, împărate,
Pune pace, nu te bate,
Că-s prea mulți orfani pe sate,
Împărate, om viclean,
Ții bătaie de un an,
De când ai prins a te bate
Nu rămân oameni pe sate,
Numai haine-mpăturate,
Plâng maicile după prunci,
Fetele după drăguți,
Surorile după frați,
Neveste după bărbați.
Toate plugurile ară,
Plugul meu șede-n cămară,
La mine cine-o arat
Din război n-o înturnat,
Toți bărbații ies la coasă,
Pe-a mea îi rugina groasă,
La mine cine-o cosit
Din război n-o mai venit.
Împărat cu ochi de mure
Trei feciori mi-ai dus în lume,
I-aș căta, nu știu pe unde,
Dăinu, dăinu și-o dăina!
I-aș căta pe drum în sus
Poate să fie la rus,
I-aș căta pe drum în jos
De la Italie-o-ntors.
Plâng copiii p-îngă vatră
Că nu știu cine li-i tată
Și-i așteaptă ca să vie,
Pe mormânt crescută-i glie.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și suferința cauzate de război, evidențiind pierderile umane și impactul devastator asupra familiilor și comunităților. Este un strigăt de disperare și o pledoarie pentru pace.