Iisuse-al meu, prieten bun
Din anii tinereții,
Cu Tine eu călătoresc
Pân’ la sfârșitul vieții.
În zori de zi când mă trezesc
Smerit m-aplec sub cruce
Că-n toată lumea nu găsesc
Un scut mai bun și dulce.
În calea vieții când pornesc
Tu, Doamne, Ești cu mine
Și fie drumul cât de greu
E-așa ușor cu Tine.
Și nu mă tem că voi pieri
În marea de păcate
Că Tu, Preabunul meu Iisus,
Mă izbăvești din toate.
Când de am suferit un chin
Tu, Doamne-mi dai putere
Și fie chinul cât de greu
Eu simt o mângâiere.
Tu Ești comoara care-ai fost
De mine căutată,
Dar astăzi nu Te-aș mai lăsa
Nici pentru lumea toată.
Că Tu-mi Ești sprijin ne-ncetat
În cânt și în suspine,
Iisuse-al meu, prieten drag,
Ce bine-i lângă Tine!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o relație profundă și reconfortantă cu Iisus, văzut ca un prieten și sprijin constant de-a lungul vieții. Cântărețul își găsește puterea și mângâierea în credință, depășind greutățile cu ajutorul divin.