Valeria Peter Predescu – Duminică la Florii

Duminică la Florii
A zis Mama către Fiu:
– Spune-mi, Fiul Meu iubit,
Pentru ce ești necăjit.
Că de patruzeci de zile
Mi-ai rupt inima, Copile,
N-ai băut, nici n-ai mâncat,
Numa-n rugăciuni ai stat.
Spune-mi, Fiul Meu iubit,
Luni, marți ce-ai de pătimit?
– Îți spun, Maică, nu greșesc,
Luni și marți mă pregătesc.
Eu mă pregătesc de moarte
Să scap lumea de păcate,
Mă dau să fiu răstignit
Pentru lume c-a greșit.
– Spune-mi, Fiul Meu iubit,
Miercuri ce-ai de pătimit?
– Îți spun drept, Măicuța Mea,
De miercuri nu mi-i avea.
– Spune-mi, Fiul Meu iubit,
Joi ce ai de pătimit?
– Joi sunt dat la judecată
La Pillat, la a lui ceată.
– Spune-mi, Fiul Meu iubit,
Vineri ce-ai de pătimit?
– Îți spun, Maică, cu durere,
Vineri sunt în chinuri grele.
Când va fi chinul mai mare
N-o fi lună, n-o fi soare,
Atunci, Măicuța Mea,
Cu spini m-or încorona.
Și-apoi m-or pune pe cruce,
Maică scumpă, Tu mi-i plânge,
Și m-or pune între hoți
Ca pe-un mare păcătos.
Și-apoi m-or pune-n mormânt,
Tu vei sta, Maică, plângând,
Stăji și piatră sigilată
Mi-or pune, Măicuță, roată.
– Spune-mi, Fiul Meu iubit,
Sâmbătă ce-ai de pătimit?
– Îți spun, Maic-adevărat,
Sâmbătă oi fi îngropat.
– Spune-mi, Fiul Meu iubit,
Duminică ce-ai de pătimit?
– Îți spun drept, Măicuța Mea,
Duminică oi învia,
Cu puterea Mea cea mare
Să scap lumea de pierzare.