Du-mă, calule bălan,
Peste plaiul bistrițean,
La Năsăud pe la noi
Să văd turmele de oi,
Că la noi din tată-n fiu
Îs ciobani de când se știu.
Îs frați cu izvoarele,
Cu codrii și soarele,
Păcurarul de la oi
Doarme tot pe mușuroi,
Păcurarul oilor
El îi craiul munților.
Păcurar, păcurăraș
O lăsat trișca-ntre brazi,
Pe pășuni cu iarbă verde
Trec cântând feciori și fete
De răsună toată țara
Când ies turme primăvara.
Sensul versurilor
Cântecul evocă o imagine idilică a vieții pastorale tradiționale românești, cu accent pe legătura profundă dintre ciobani și natură. Este un omagiu adus moștenirii transmise din generație în generație și bucuriei simple a vieții la țară.