Și-aș striga o dată
Să m-audă lumea toată:
Oare unde s-ar afla
Un ‘nălțat împărat,
Înalt ca un brad?
Să pășesc-un pas ori doi
Să vie până la noi
Să-i dau cămeșă frumoasă
Că-i de la mireasă trimeasă.
Frunză verde de trifoi,
Ce stai, mire, așa drâmboi,
Doară nu-ți place de noi?
Cămeșa-i cu mărgeluțe,
Tu, mire, ai avut drăguțe.
Eu cămeșa nu ți-oi da
Până nu mi-i spune-așa:
Îi fi bun cu nevasta
Și-i veni seara devreme
Să-i tai la nevastă lemne?
Mirele s-o lăudat
C-are-un car cu patru boi
Și ocolu-i plin de oi,
Și-are casă șindrilită
Ea-i cu jupci acoperită,
Pe când am intrat în tindă
Mi-o picat un jup din grindă.
Nu fi, mire, supărat
Pentru ce ți-am descântat
Că mireasa m-o-nvățat.
Să trăiască mirele
Că după el îi binele,
Să trăiască și mireasa
Că după ea se ține casa,
Că de-ar fi după bărbat
N-ar fi verină pe pat,
Nici țol, nici perinuțe,
Numai paiele goluțe,
Și-ai dormi ca cucu-n frunză,
Hai, mire, și-ți ia veșmântul
Și să trăiești cât pământul
Cu mireasa cum ți-i gândul!
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment dintr-o nuntă tradițională, în care mirelui i se oferă o cămașă, însoțită de urări de bine și sfaturi pentru o căsnicie fericită. Versurile subliniază importanța respectului și a armoniei în cuplu, evidențiind rolul miresei în menținerea căminului.