Cucuțule, păsărea,
Hai cântă-n ograda mea
Că eu bine te-oi ținea,
Că eu bine te-oi ținea:
Cu grâu mândru vânturat
Și te-oi culca seara-n pat.
În ocol eu n-oi hori,
Nici grâuț n-oi pofti,
Că beau apa din izvor
Și cânt la lume cu dor,
La ciobanii de pe munte
Și la oile cornute.
Ferice, cuce, de tine
Că tu cânți și trăiești bine
Și nu-mbătrânești ca mine,
Și nu-mbătrânești ca mine,
Cânți vara pe arătură
Faci la oameni voie bună.
Când ies oamenii la lucru
Mândru le mai cântă cucu’,
Cântă cucu-n Valea Seacă
Și nu-i nime’ să-l întreacă,
Să fii, cuce, lăudat,
Sufletul mi-ai stâmpărat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă admirația față de cuc, o pasăre liberă și veselă, în contrast cu viața omului, marcată de îmbătrânire și muncă. Cântecul cucului aduce bucurie și alinare sufletului.