Valeria Peter Predescu – Colo-n Jos și Mai în Jos

Colo-n jos și mai în jos
Este-un rât mândru, frumos,
La mijlocul râtului
Este-o mândră mănăstire
Cu praguri de tămâie,
Cu ușorii de făclie,
Cu ferestrele de ceară,
Cu ferestrele de ceară.
Mândră-i slujba cine-o face,
Da-i mai mândră cine-o ascultă,
O ascultă Maica Sfântă
Cu Fiuț micuț în brață,
Fiul plânge și nu tace,
Măicuța n-are ce-i face,
Măicuța o cuvântat:
– Taci, Fiule, taci, dragule,
Că ție Maica ți-a da
Două mere, două pere
Să te joci în Rai cu ele,
Fiul plânge și nu tace,
Măicuța n-are ce-i face:
– Taci, Fiule, taci, dragule,
Maica pe Tine Te-a duce
La umbră de plopuț verde
Doară frunza și-a lăți
Și Tu, Fiu, îi adormi
Și Maica s-a hodini!
Plopul frunza n-o lățit,
Fiul nu s-o adormit,
Măicuța o cuvântat:
– Fi-u-ai, plopuț, blestemat
De Mine, de Dumnezeu
Și de drag Fiuțul meu
Să n-ai stare și-alinare
Nice ziua când îi soare,
Nice noaptea pe răcoare.
Fiul plânge și nu tace,
Măicuța n-are ce-i face.
– Taci, Fiule, taci, dragule,
Că pe Tine Maica Te-a duce
La umbră de tisă verde
Doară frunza și-o lăți
Și Tu, Fiu, îi adormi
Și Maica s-a hodini!
Tisa frunza și-o lățit
Și Fiul o adormit.
– Să fii, tisă, alduită
De Mine, de Dumnezeu
Și de drag Fiuțul meu,
Să te poarte feciorii-n clop
Și să te ducă la joc
Și fetele în cosiță
Să te ducă la uliță!