Era seară liniștită
Cu cerul senin,
Când fu cina pregătită
Fiului Divin.
El veni cu-ai Lui la masă
În locul gătit
Și-apoi cu voce miloasă
Astfel le-a grăit:
„Frații mei, sosit-a ceasul
Să ne despărțim,
Voi să nu pierdeți curajul
Căci iar am să vin.”
Trebuie să vină toate
Cele ce s-au scris,
Voi fi judecat la moarte
Și pe cruce-ntins.
Dar vă spun mai dinainte
Pentru ca să știți
Că unul din voi mă vinde
Pe treizeci de arginți.”
Atunci toți se îndreptară
Către-nvățător
Și pe rând Îl întrebară
Care-i trădător.
Când veni rândul lui Iuda
Întrebă și el:
„- Nu cumva voi fi eu, Doamne,
Fiul cel mișel?”
– Tu ești, Iuda, zise Domnul,
Du-te mai curând,
Iat-acum sosit-a ceasul
Să faci ce-ai de gând!”
El atunci îndată merse
Către-acel sobor
Unde se-aștepta cu sete
Al Domnului omor.
Acolo-și vându Stăpânul
Iuda cel mișel
Și printr-un sărut fățarnic
Îl predă pe El.
Și L-au dus la judecată
Și L-au osândit
Ca pe cruce cu ocară
Să fie răstignit.
Însă El în ziua-a treia
Din morți A-nviat
Și pe noi, cei vinovați,
Cu Tatăl ne-a-mpăcat.
Sensul versurilor
Piesa relatează evenimentele Cinei celei de Taină, trădarea lui Iuda, judecata și răstignirea lui Isus, culminând cu învierea Sa și împăcarea oamenilor cu Dumnezeu. Subliniază sacrificiul lui Isus și iertarea oferită omenirii.