Cântă, ceteraș, pe strună
Cântec drag de voie bună,
Cântec ce l-am învățat
De la oamenii din sat,
De la fete și feciori,
De la mândre șezători.
Cântecul și voia bună
Le-am cules seara pe lună,
Le-am cules seara pe lună
Din izvor cu apă bună,
De la măicuța bătrână
Torcând caietul de lână.
Cântecul mi l-am cules
De la munte, de la șes,
Din cântatul cucului
Și din frunza codrului,
De la joc mândru din drum,
De la clopul cu păun.
Dacă văd că-mbătrânesc
Horile mă-ntineresc,
Oi cânta și-oi șuiera
Tot dragă mi-a fi lumea,
Oi cânta nepoților
Și le-oi lăsa dorul lor,
Oi cânta și-oi legăna
De bătrânețe-oi uita.
Sensul versurilor
Piesa celebrează bucuria de a trăi și legătura cu tradițiile populare românești. Cântecul este văzut ca o sursă de întinerire și un mod de a transmite dorul și dragostea de viață generațiilor viitoare.