Când fost-a încă prunc Iisus
În grădiniță El și-a pus
Un trandafir cu gând curat
Să-l aibă-n flori de-ncununat,
Când trandafirii înfloreau
Ai Iudei fii se năpusteau
Asupra crengilor de zor
Rupând vicleni podoaba lor.
– Mai vrei să porți cunună, vrei?
Striga-t-au ceata de mișei.
– Iar numai spinii mi-au rămas!
Le-a zis Iisus cu blându-i glas.
Atunci cu creanga spinului
Înconjura-t-au fruntea Lui,
În loc de trandafir frumos
Pe capu-i, plin de sânge-a fost.
Sensul versurilor
Piesa descrie un episod simbolic din viața lui Iisus, în care inocența și frumusețea (reprezentate de trandafir) sunt înlocuite cu suferință și sacrificiu (spini și sânge) de către cei răi. Este o prefigurare a patimilor și crucificării lui Iisus.