La poale de codru verde
Ce zare de foc se vede,
Dar nu-i zarea focului,
Că-s doi ochi de-ai șarpelui,
Șede-n drum încolăcit
Și mâncă dintr-un voinic,
Câți drumari pe drum treceau
Toți de mila lui plângeau,
Feciorul din grai grăia:
– Drumari, drumăreii mei,
Fiți cu mine buni, nu răi,
Scoateți-mă de la șarpe
C-om fi frați până la moarte.
Șarpele când auzea
El către drumari zicea:
– Voi păziți-vă drumul,
Mie-aista mi-i plugul,
Că mie mă-sa mi l-o dat,
Mă-sa rău l-o blestemat
Într-o zi de sărbătoare
Drept în ziua de Rusale
Când slujeau popii mai tare,
Drept în ziua de Rusale:
„Sugă-ți șerpii sângele
Cum mi-ai mâncat zilele,
Mânce-ți șerpii carnea ta
Cum mi-ai mâncat viața!”
Mă-sa-așa l-o blestemat,
Rău blestemul s-o legat.
Sensul versurilor
O baladă populară despre un șarpe blestemat de mama sa, care se hrănește cu oameni. Un tânăr imploră ajutorul trecătorilor, dar șarpele îi avertizează să nu intervină, deoarece el își îndeplinește blestemul.
