La marginea coastei abrupte
Am văzut într-un bar un străin
Era trist și-avea hainele rupte
Și pe masă o sticlă cu vin.
Nu te oprește nici ploaie, nici vânt
Nicăieri nu ai loc de popas
Om nebun ce-nconjoară pământul
Lângă mine oprește un ceas.
Mi-amintesc de o vară-nsorită
De-o pădure cu muguri pe ram
De prietenii mei, de iubita
Și de-o casă cu mama la geam.
La marginea coastei abrupte
Am văzut într-un bar un străin
Era trist și-avea hainele rupte
Și pe masă o sticlă cu vin
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de singurătate și melancolie, reflectat prin imaginea unui străin într-un bar. Naratorul își amintește cu nostalgie de trecut, de prieteni, iubită și de căminul familial, accentuând contrastul cu prezentul solitar.