Stau singură și las amintirile să mă cuprindă
Privesc parfumul tău rămas lângă oglindă
Am pozele cu noi în care tu zâmbești dar nu vorbești
Te rog răspunde-mi la întrebare: Unde ești?
O ceașcă de cafea și o carte cu pagina întoarsă
Parcă te-ar aștepta să vii iarăși acasă
Aroma ta o simt și acum când strâng în brațe perna ta
Și-mi curg lacrimi din ochi, iubirea mea.
Unde ești și ce faci
Hai te rog vorbește-mi, de ce taci
Te iubesc, te doresc
Te caut și nu te mai găsesc.
Pe unde ești doar luna ar mai putea să spună
Mi-e dor să-ți șoptesc la culcare: Noapte bună
Aroma ta o simt și acum când strâng în brațe perna ta
Și-mi curg lacrimi din ochi, iubirea mea
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și durerea resimțită în urma absenței unei persoane dragi. Naratoarea își amintește de momentele petrecute împreună și își exprimă disperarea de a nu ști unde se află persoana iubită.