Câtă șindrilă pe casă,
Atâția euro pe masă.
Cât grâu pe ogor,
Atâtea vite-n obor.
Câte paie-n bătătură,
Atâția copii în pătură.
Cât păr într-un cojoc,
Atâția copii la foc.
Câtă frunză pe umbrar,
Atâția bani în buzunar.
Câte flori sunt pe câmpie,
Atâția cai în herghelie.
Câte flori sunt pe vâlcele,
Atâtea-n vară mielușele.
Câte pietre sunt la munte,
Atâția porci, vaci și cornute!
Ia mai mânați măi!
Hăăăi Hăăăi!!!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o urare de prosperitate și abundență, corelând elemente din natură și gospodărie cu bogăția și fertilitatea. Fiecare strofă asociază un element natural sau gospodăresc cu o formă de abundență, subliniind o legătură strânsă între natură și bunăstare.