Lethal: Neee, Neee
Nu suntem artiști,
Apărem și dispărem ca iluzioniștii.
Știi vorba aia…
Ce nu te omoară…
Upceak: Mda, te bagă în cârjă…
Strofa I
Ăștia se uită de parcă n-au înțeles destul
Nu se cunosc îndeajuns, deci totul e nul
Nu se văd prea bine, n-au oglindă-n față
Dau sfaturi despre viață, dar ei din ele nu învață
Predestinați să moară, noi să-nvățăm să trăim
Să tragem pentru obiective, nu să le zdrobim
Cu mâna-ntinsă vei câștiga doar milă
Cu sufletul deschis, câte o torpilă
Cu gândul în fum, imaginându-te în nori
Te vei trezi la pământ, că n-ai aripi să zbori
Nu poți ocoli destinul, asta o știi și tu
Și ne lovim frontal chiar cu sufletul
Cu lumina stinsă, învață să te ghidezi
Asta nu e sfat, oricum n-ai să-l urmezi
Nu vorbesc de parcă aș cunoaște viața, oricum sunt prea mic
Dar dacă cunoașterea e drumul, nu mă va opri nimic.
Refren:
E punctul de plecare
Jaloane, obstacole în cale
Ultimul rămas n-a alergat, a mers agale
N-a câștigat nimic, dar râde-n sinea lui
Văzând ce scurtă e calea destinului.
Lethal: Când alergi după doi iepuri deodată
Prinzi p***a. Da vezi tu, în ziua de azi
și p***a e greu să o prinzi.
Strofa II
I se zice era vitezei, nu, aici toți se compară
Care e mai bun, care urcă, care coboară
E-o lume de nebuni, atunci avem ceva-n comun
La fel ca voi și eu am devenit nebun
Dar pot să spun ceva, că nu e aparență
Unii aleargă după bani, câștigând doar experiență
Și nu-mi permit să mă iau de cineva
De singurul care m-aș lua e doar persoana mea
Vorbesc de calități prin glasul defectelor
Vorbesc de ambiții prin glasul dorințelor
Vorbesc de vis prin vocea unui coșmar
Vorbesc de cunoaștere, dar,
Unii nu se cunosc, dar cunosc pe alții
Unii dau cu presupusul de parcă-ar fi adevărații
Ei vorbesc de parcă ar cunoaște viața
Deși sunt prea mici
Dar dacă cunoașterea e drumul
Ar trebui să te implici..
Refren:
E punctul de plecare
Jaloane, obstacole în cale
Ultimul rămas n-a alergat, a mers agale
N-a câștigat nimic, dar râde-n sinea lui
Văzând ce scurtă e calea destinului
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre călătoria vieții, obstacolele întâlnite și importanța cunoașterii de sine. Ultimul rămas, deși nu câștigă în sensul convențional, găsește satisfacție în înțelegerea scurtimii și relativității destinului. Este un îndemn la introspecție și la găsirea propriului drum, indiferent de viteza cu care îl parcurgem.