În delir.
R. N. C.
Pierdut printre amintiri și clipe de poveste
E un roman aici ce în file crește
Dar totul e-n paragină pe această pagină
Cartierul este orb, orașu-i un microb
S-au schimbat toate, ani au trecut
Viața mea-i aici, restu să f***t
Gaborii-au trecut de la filaje la proști
Păzesc copaci din parcul de copii
Școlile sunt închisori, ruine, temnițe
Mai nou vagabonzii sunt p***e cu fițe
Străzile pustii numai au culoare
Se pare că un gram de fericire-i o defavoare
În care cad pradă, salariile sunt mici
Dacă ai plecat de jos, n-ai cum să te ridici
Și dacă te ridici bulangii zâmbesc pervers
Asta e orașul meu, ăsta-i ultimul meu vers.
Refren:
Sunt porți ale sufletului
Închise-n oaze de tristețe
Pământul arde timpul
Apar noi fețe.
Sunt porți ale sufletului
Închise-n oaze de tristețe
Pământul arde timpul
Apar noi fețe.
Upceak.
Când ești la pământ
Gândul parcă zboară
Trupul ți-e jos
Mintea ți-e afară
Luminile de la felinare
Străzile moderne
Sângele curge-n vene
Multe probleme ce lasă semne
Pierdut printre catrene
Din stradă la gardă
De acolo o simplă pradă
Afara din brigadă (Tăios ca o spadă)
Și cum era-nainte blocurile gri
Acum un peisaj dezolant, numai e
Cum era când am fost copii
Geamuri cenușii, fumuri ar trezi
Sentimentele de golan din mine
Rămân pe viață așa, de e rău sau bine
În sine cum o ardeam pe centru, bulevarde
Parcu Filimon era odată
Acum e Tineretului modernizat ca niciodată.
Refren:
Sunt porți ale sufletului
Închise-n oaze de tristețe
Pământul arde timpul
Apar noi fețe.
Sunt porți ale sufletului
Închise-n oaze de tristețe
Pământul arde timpul
Apar noi fețe.
Upceak.
Am ajuns acasă, eu nu m-am schimbat
Da parcă era mai frumos, când am plecat
Acum băieții nu mai fac combinații, nu mai ard prin cartier
Capătu 33 e pustiu, culorile pier
Numai vezi puști mai mici cum se joacă
Îi vezi doar în casă cum o freacă
Și parcă toți mă văd demodat!
Ei au uitat vremurile, eu nu le-am uitat,
Mulți au crezut că o să fiu arestat
Ca pe Upceak o să-l prindă-n ghiare
Surpriză.. sunt acasă nu la închisoare
Sunt din nou pe treabă, aici la microfon în studio
Și lucrez la albumu’ ăsta nou.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de nostalgie și dezamăgire al artistului la întoarcerea în cartierul natal, observând schimbările negative și pierderea valorilor din trecut. El reflectă asupra diferențelor dintre prezent și trecut, menținându-și identitatea în ciuda transformărilor din jur.