Ce rost mai are să-ți reprim ce simt?
Doar închipuie-ți cât de plictisitor ar fi să cânt despre cum nu am ce mi-am dorit,
Cum n-am avut un venit, nu am, dar măcar acum pot să zic
Că aș fi fericit și cu o supă la plic, sau un mic brad de Crăciun cu piciorul ruginit.
O mașină în copilărie, mă vedeai mereu zâmbind amețit,
Acum să nu-mi plângi de milă când mă vezi chinuit la răsărit,
Că mă zbat să-mi adun un colț de rai împuțit, sigur că mi-aș fi dorit
Să aud un „bun venit” când intru în casă, în loc să mi se reproșeze că sunt cel mai mare bețiv.
Nu știu cum am ajuns aici, cert e că de mic îmi plăcea
Să-mi aprind țigara cu luna, să latru, să alerg, să aleg în loc de bunătate puterea,
Să aleg averea, dar nu știam că atunci când n-ai cu cine sparge banii
Riști să te piși pe ea de pușcărie ca Becali, așa că nu mai fi calic.
Eu car mult deși sunt abia carul mic
Și aplic sentimentul singurătății când nu apuc să iau nimic ce mi-am dorit.
Nu am nici prieteni, cunoștințe, astea sunt doar ființe,
Eu am nevoie de muzică atunci când sufletul se sparge ca niște semințe.
Refren x2
Totul e un rol, mi se urcă furia la cap
Sunt legat de nebunie, cu funie, Dunke, nu pot să scap
Refuz o viață de sclav, eu atac
Calculat, cu mâna de zugrav, eu scap.
Te bucuri că m-am lovit, află că viclenia
Se naște când ești destul de copil să-ți alungi copilăria
Nici să nu aud că vrei să mă faci să râd, nu merit nimic din ce înseamnă bucuria
Mi se intensifică furia, și s-ar putea să mor în timp ce încerc să-ți salvez căsnicia.
M-am obișnuit cu depresia, pentru mine e un joc total
Să nu plângi când încep să vorbesc imoral și să lovesc mortal pe un pat din spital
Nu mai am sărbători, când văd oamenii veseli mă trec fiori
Și mă bat din nou cu gândurile până-n zori legat de sfori, totul e un rol.
Lacrimile sunt pentru amatori, ca să urci tre’ să cobori
Unde te zbați să trăiești, și dacă ești slab ajungi într-un final să mori
Totul e monoton, și apar gânduri ce mă-nspăimântă
Uneori e bine, alteori nu, și e și bine și rău, dar rău și bine oare ce se-ntâmplă??
Mă gândesc să-i pun stop, dar apare de nicăieri întrebarea
Ce s-ar întâmpla dacă aș continua? Și așa mi se f*te starea
Simt chemarea, n-o să mai stau mult pe gânduri
Tu fii vesel că m-ai putut cunoaște și că nu te-ai regăsit printre rânduri.
Refren x2
Totul e un rol, mi se urcă furia la cap
Sunt legat de nebunie, cu funie, Dunke, nu pot să scap
Refuz o viață de sclav, eu atac
Calculat, cu mâna de zugrav, eu scap
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta cu depresia și deziluziile vieții. Artistul se simte prins într-un rol, legat de nebunie și furie, dar refuză să accepte o viață de sclavie. Exprimă sentimente de singurătate, amărăciune și dorința de a scăpa de această stare.