Poți să-mi iei
Tot ce vrei
Nu-mi lua cuvântul, babe
Sufletul meu, ia-l.
Ia-l de tot, oricum e al tău
Îți privesc ochii și văd un hău
Știu că iubești ce-ți face rău
Te cunosc pe interior, și ești wow
E greu să exprim, dar e greu să pricepi
Ești construită să iubești ce te rănește
Știu că privești tot, dar nu te privește
Ce fac și cu cine și pe unde lipsesc eu
Ia tu ce vrei și lasă-mi ce poți
Oricum plecat tot timpu’ cu vagabonți
Venirea-n nopți, și petreceri non-stop
Te deranjează, încheie-o de tot
Știi că nu poți, dar poți să accepți
Mergi la psiholog că vorbești cu pereții
E doar o etapă în care văd doar beții
Sau așa rămân pentru tot restu’ vieții
Ia-l de tot, oricum e al tău
Îți privesc ochii și văd un hău
Știu că iubești ce-ți face rău
Te cunosc pe interior și.
Poți să-mi iei
Tot ce vrei
Nu-mi lua cuvântul, babe
Sufletul meu, ia-l.
De la pământ la lună, așternut de mătase
Poate nu-ți pasă sau îți pasă prea mult,
M-am dedicat, dar aparent uitasei
E târziu în noapte și mă suni să vezi ce fac
E complicat de explicat, îți explic acasă c-ajung imediat
Nu face pe nebuna că știi că-s nebun
Poți să-mi iei de la suflet pan’ la plămân
Poți să iei tot, da’ nu-mi lua ce compun
Știi că-mi placi, chiar nu tre’ să o spun
Chiar nu tre’ să o spun, oricum nu nțelegi
Știu că ești goală că lipsesc nopți întregi
Ești construită să iubești ce te rănește
Iar apoi să rănești tot ce iubești.
Poți să-mi iei
Tot ce vrei
Nu-mi lua cuvântul, babe
Sufletul meu, ia-l
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică în care unul dintre parteneri este conștient de autodistrugere, dar incapabil să se schimbe. Mesajul central este despre acceptarea pierderii și a durerii într-o relație dezechilibrată, unde unul oferă totul, iar celălalt ia totul.