Nu mai iubesc nimic, tot ce-am iubit a plecat
lăsând în mine un gol pe care-l numesc stomac
adunând seară de seară lacrimi de pe balustradă
când ți-am aruncat sufletul pe geam l-ai lăsat încet să cadă.
Și acum mă-ntreb dacă te-ai schimbat ca timpul
sau cu timpul ai realizat că nu sunt eu tipul
dar tu pentru mine erai tot, mă completai ca universul
până la bing, și bang ai dispărut ca interesul meu.
Față de ceilalți, am fost acolo când erai pe nicăieri
și mă luptam cu zeci de ierni doar ca tu să ai veri și primăveri
sigur că asta meritai, și știu că meriți în continuare
dar c-a fost doar rândul meu și asta îți scade din valoare.
Acum poate sunt mai bine, sau poate m-am dat dracu
am încercat să regenerez inima îngropând nasol ficatul
m-am drogat ca-s panaramă, mi-am și așternut patul
așa că n-o să mai încerc să repar ce poate repara altul.
Viața trece aievea..
pe strada asta cu flori..
și când te văd, scufița
parcă mă trec fiori.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de regret și dezamăgire după o despărțire. Naratorul reflectă asupra pierderii iubirii și a impactului pe care aceasta l-a avut asupra sa, simțindu-se gol și încercând să facă față durerii.