Toată viața ta ai lucrat pe șantier.
Te doare capul. Crede-mă că și pe mine la fel.
Totu-i naspa și te-ntrebi dacă mai contează de te-ndrepți,
să te deștepți… incompetenți ce te-au lucrat pe la spate.
În fiecare noapte, gânduri adunate, neasumate, neestimate,
strălucim ca niște nestemate în colțuri uitate ale camerei.
Eu te cunosc… n-ai avut prea multe, cam deloc,
să te dezvolți? N-ai avut loc într-o cameră-n care dormi pe jos.
Realitatea e bizară-n momente-n care gânduri dau năvală,
ți-ai dorit să fii deștept dar n-au avut ai tăi bani să te dea la școală.
De asta erai mereu singur când toți învățau ce le băgau ei pe gât,
și-ți dezvoltai creierul într-un fel considerat „urât”.
Îți e rușine să ceri și preferi să furi când se întorc cu spatele,
te doare-n p**a de frate, asta numesc gânduri neasumate.
Îi mănânci dintr-o privire, și-i înmoi din două vorbe,
să ajungă la vrăjeala ta tre’ să treacă prin șpe mii de probe.
Nu-ți trece nimeni pragul gândirii, poate e mult mai bine așa,
dar nu uita că-ntr-un final cel mai mare dușman va fi chiar mintea ta.
Și o să te lupți, și o să înduri, și o să simți că doare și-nfrunți,
că treci prin munți, tre’ să te aduni și să fii tare.
F***i morții tăi de zdreanță, îți rănești părintele fără minte,
ți-o arzi murdar prin mintea mea și-ncerci să mă joci ca pe cuvinte,
dar ține minte! Îmi controlez gândirea și sparg tot în jurul meu!
Ține-ți privirea dreaptă. Nu te încrede în ce zic eu…
Mă bat cu tonele, tobele, tonurile mele nervoase, nefaste,
când probele, problemele, aduc manifestări grave, uriașe.
Tu programezi și tot gafezi când vizitezi negativ alte orașe,
nu evoluezi și tot nu vezi că ne ții pe toți în spate iepurași.
Știi că doare, unq’ doarme,
în mintea lui cicălitoare,
gânduri neasumate aduc doar moarte,
nu se poate să te schimbi nepoate dintr-o dată…
Soarta n-are dată, universul e neestimat… oare?.
Mă bat cu tonele, tobele, tonurile mele nervoase, nefaste,
când probele, problemele, aduc manifestări grave, uriașe.
Tu programezi și tot gafezi când vizitezi negativ alte orașe,
nu evoluezi și tot nu vezi că ne ții pe toți în spate iepurași.
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta unei persoane cu gânduri negative și traume din trecut, cauzate de o viață grea și lipsuri. Este un strigăt de frustrare și o încercare de a prelua controlul asupra propriei minți și destin.