Unq’ – Eșecuri

Îți dă o stare, ce prinde viață,
Te trezești noaptea încruntat cu mâinile gheață,
Nu poți să faci față, și încerci să dormi din nou,
Vise scurte, vise nașpa, vi se simte ura-n ecou.
Mă visez alergând în labirint, nu mă prind,
De ce nu scap, mă simt închis în mintea mea ca-n vid,
În pielea mea ca-n cămașa de forță, îmi mișc organele ca
Sabia lui Zorro, frate sunt zero, dar n-o dau pe nașpa.
Ca viața ta, ce ai trăit-o pe timp de război,
Cu cuvinte și curele, îți vrei viața înapoi,
N-am învățat atâta timp că iubirea-i armă nasoală,
Ca să-mi faci tu ochi dulci și vineți ca o profesoară.
Când dau rime ca Dinică ce te atrag ca Gheorghe Dincă,
Ai să spui că-i caterincă, că subiectul te oftică,
Yo, când cad jos nimeni nu mă ridică, frățică,
Ma-ta țipă că-i place sau de frică? Oricum să știi că.
Unchiu’ fute bine sau deloc, sau sunt filme de artist,
Nu-ți place cum sună și ți-o arzi sunetist,
Oricum nu mi-o ard ca la fisc,
Când mă învârt ca un disc, te pândesc și-ți iau banii,
Bum, subiect închis, fără să fii atins, maxim împins, in fine.
Oricum nu fac aluzii, să percepi niște concluzii,
Tre’ să pornești de la premiza că vei fi contrazis,
Degeaba deschizi gura și arunci cu bale ca-n perfuzii,
Că tot ce spui tu și ce gândești, aberezi. S-a mai zis.
Ți-am mai zis că-s drogangiu și să nu crezi în tot ce vezi,
Și când cineva te acuză să-i bagi p***-n gură până naște dovezi,
Că toți mint, și-i adevărat că tre’ să te și distrezi,
Dar nu tre’ să bagi alba neagra până vezi verzi.
Când asimilez ce poți în rap și vezi că-ți iei ignor,
Poți să mori de oftică sau să te comporți de parcă n-aș avea dreptate
Și să-ți bagi p***-n tot ce creăm
Și să zici că n-avem ce face fără pic de creativitate.
Noi ducem rap-u’ pe, nu de pe Marte, o prinzi frate?
Când bag foi în treaba asta pot să zic c-o fac ca la carte,
Fără versuri arogante, doar că tu nu prinzi duma,
Deschide gura, scoate gluma și fă loc că-mi bag p***.
P-asta ai prins-o? Dă dinții la o parte, clar e,
Loc s-o mai sugi o dată doar așa de participare,
Pare că ești forțat să ții p***-ntre picioare,
Cu destin de bulangiu ce și-o arde-n închisoare
Și mă întreb oare ce le dă gânduri vulgare,
Lumea-i plină de eșecuri,
Bunici te-nvață să faci checuri,
Raperi la mic check-uri,
Parcă toate-ți iau tot cheful,
Copii ce nasc trend-uri,
Te-nvârți în o mie de cercuri,
Familii iubite-n certuri.
Rapid le iei pe toate cu-ncetul,
Când te simți de parcă doar tu ai avea dreptu’ să arăți degetu’,
De ce io? Da’ de ce tu? De ce ei? Da’ de ce noi?
Toate sunt la fel da’-s fix cum dorim noi doi.
Dă-mi o bucată de pâine când mă vezi plin de păcat,
Măcar să știu că de-o să mor nu o să mor nemâncat,
O să o dau mai departe că mă hrănesc când sunt om bun
Și citesc mila celor din jur când mă văd îmbrăcat scump.
Am văzut setea-n ochii lor și am simțit că sunt ca ei,
O viață-ntreagă strânsă-n pumni scrijelită pe alei,
Plini de sentimente dar nimeni să îi asculte
Și am plâns lângă ei, că necazurile sunt multe.
Sunt frații mei, suntem frați într-o lume-n care nimeni nu te știe
Și tot ce putem face e să ne strângem averea-ntr-o hârtie,
Când părinții chinuiți își dau duhul pe traseu
Poți să muncești, nu poți să muncești, dai croșeu.
În viață dai și rateu, și prea multe sunt pe lângă
Și încă de mic copil ajungi să crezi că n-o să ai o viață lungă,
Că și ai mei s-au chinuit cu gândul că n-o să-mi ajungă
Și au strâns tare de pungă și acum le mulțumesc că încă
Sunt aici lângă mine, și că îmi pot zâmbi,
Mai mult de atât nu cred că îmi pot dori sau închipui,
Într-o lume egoistă în care copii plâng
Și alții ce au rămas singuri pe pământ se joacă cu o floare p-un mormânt.