A fost odată ca-n povești,
A fost odinioară,
Băieți deștepți, baroni și pești
Și-o prea frumoasă țară.
Și era una-n lumea-ntreagă
Și mândră-n toate cele.
Da-n Parlament se cam lua șpagă
Și se cam beau cafele.
Din comunism, ieșit-am bravi
Și l-am ales pe Nelu.
Și ne-o bătut ca și pe sclavi,
Vedea-l-aș tăt la Bellu!.
Apoi, zărit-am o portiță,
Târziu, dup-optzeșnouă.
L-o pus premier pe Nea Adiță,
Să-l numărăm la ouă.
Cu orizontul tot mai mic,
Noi l-am ales pe Chioru’.
Da’ nici ăsta n-o rezolvat nimic,
Băga-mi-aș tăt picioru’!.
2009. Era vremea
Ca să scăpăm de marinar.
Dar Mihaela, dragostea mea
A fost un candidat hilar.
Trecut-au anii și-a venit salvarea!
Dar Ponta, al nostru salvator,
El și-a cam plagiat lucrarea
De diplomă. Un ciorditor..
Și-acum l-ar da jos pe Băsescu
De pe al lui prea mare cal,
Plagiatorul și cu Antonescu,
Care se crede mareșal.
Ce-ți pasă ție, Victoraș?
Da’ chiar! Ce-ți pasă ție?
Că noi n-avem nici bani de-un caș
Și tu ne vinzi democrație..
Te dai cocoș prin Europa,
Bați pumnu-n piept, cu bărbăție,
Tu nici că mai observi sincopa
Dintre români și democrație.
Ce-ți pasă ție ce va fi
Peste o zi sau peste-un an?
Că România va pieri,
Tu tot cu gândul la ciolan.
Ce-ți pasă ție, Victoraș?
Ce-ți pasă ce-o fi mâine?
Tu vezi doar roata ta de caș,
Iar eu, slăbit și-nfometat,
Eu latru-n poarta ta, cu ochiu-nlăcrimat,
Precum un câine..
Sensul versurilor
Piesa este o critică sarcastică la adresa clasei politice românești post-comuniste, evidențiind corupția, incompetența și lipsa de preocupare față de problemele cetățenilor. Versurile exprimă dezamăgirea și frustrarea față de promisiunile neonorate și de abuzurile de putere.