Underman – Pereți Aprinși

Sună ciudat să spun că trăiesc într-o lume moartă
Cu un set de chei în mână, a văzut cineva vreo poartă?
La un pas de tot felul de stări ostile
Am devenit dependent de pastile, cred că se-ntâmplă ceva în mine
O mare de oameni bătrâni, oceane de morminte pentru tineri nebuni
Ce poți să mai spui când tu nici măcar nu mai ai cui?
Sfinții ratează cu poarta goală
Pictând vlăstare tinere într-o nuanță mortală ce conține multă smoală
Fără pic de culori, tablouri mediocre
Purtători de erori atroce, ghidați de o portavoce feroce
Mâna pe geanta goală, că nu-ți permiți aprozar
În ceartă cu garduri de instituții pe care le blamezi în zadar
Pe aici sunt atât de puține locuri
Când nu-ți găsești spațiu nici măcar în picioare, cum să mai poți ocupa topuri?
Nu știu să mor, dar am auzit că se poate învăța destul de ușor
Fă un pas în spate și privește-mă cum sar singur în gol
Am de gând să vă părăsesc, știu că nu pare firesc
Dar este singurul mod în care voi putea să mă regăsesc
Nu mă vezi pe un afiș la câțiva metri de club
Sincer, mi-e mai ușor să te ascult decât să trebuiască să-ți cânt
Nu ai de ce să-ți fie frică
Teama este un bibelou sensibil, se poate sparge instant precum o sticlă
La ce-ți trebuie o armată dacă stai în ultimul rând
Și-ai adunat în tine toată frica de pe întregul pământ.
Ard pereții, ard pereți în urma mea
Ard pereții, ard pereți în urma mea
Ard pereții, ard pereți în urma mea
Trebuie să ies de-aici cumva.
Nu vreau să mint, ci doar să evit puțin adevărul
Ca să fac gelos un înger, am să dansez puțin cu răul
Așa e în abatorul ăsta de ucis vise
Spre care ne îndreptăm toți aliniați în șir în tir precum niște vite
Am un plan și am nevoie de o armă ca să depind de el
Dar momentan sunt dependent de surse de venit din cartierul meu
În stare de orice ca să mă pot salva
Am să calc totul în cale, inclusiv pe tine, dragostea mea
N-am nevoie de voi, vai ce prost pot să mint
Nu-mi trebuie atenția voastră, deși în continuu asta simt
Povestea mea stă scrisă pe tot corpul
Citește-mi venele și probabil c-ai să-mi ghicești în final scopul
Prefer să-ți spun o mie de cuvinte decât să-ți fac o poză
Nu sunt obsedat de tine, ci doar în stare de hipnoză
Atâta culoare gri pe oamenii ăștia simpli
Îi văd zi de zi prin spălătorii îndepărtând propriile mizerii
Compun pentru masă
Comut tot felul de cântece pe șervețele înghesuite la mine acasă pe masă
Pe cine mai interesează aroma, eu vreau să simt efectul
Să mă scufund în transa asta încetul cu încetul
Uneori lumea e mai frumoasă din spatele propriului gard
Nu mai vreau să pun mâna pe gheață, că risc să mă ard
Aș vrea să fiu idiot, dar uite că nu pot
În cel mai murdar capot să nu mai observ în jurul meu tot
Am să mă duc să mă culc pentru că începe o nouă dimineață
Măcar, măcar eu sunt aici în viață.
Ard pereții, ard pereți în urma mea
Ard pereții, ard pereți în urma mea
Ard pereții, ard pereți în urma mea
Trebuie să ies de-aici cumva