Voi, smintiților, neghiobi și nebuni, să nu scrieți în revistele voastre decât despre războaie.
Omorâți toată lumea, declarați-vă război unul altuia, luați oamenii cu miile și ciopârțiți-i.
Bietele lor inimi, bietele lor minți și bietele lor trupuri.
Dați-le urâțenia, spurcați-le visurile, schimonosiți-i cu ură, unul împotriva celuilalt,
mânjiți legenda vieții, voi, maniacilor, a căror măreție se măsoară de pe umărul oamenilor
pe care-i distrugeți, voi, înșelători ai lumii care nu aveți nimic sfânt.
Dați-i drumul!
Puteți trage cu bietele voastre tunuri. Nu veți putea distruge globul!
Întotdeauna vor fi poeți pe lume. Întotdeauna. Întotdeauna.
Eroul, născut să moară,
Un spirit invincibil
În fața tutorelui ce-i gata să tragă.
Sunt ura ce lovește-n scuturi
Când pagânii sunt aproape,
Sângele ce curge din răni comune, apărând aproapele.
De inamici modeli ce-s actuali în gânduri,
Pentru că sunt aici de când s-au creat aceste pământuri
Apărut în frânturi
De zori după cea mai lungă noapte.
Sunt curentul aprig
Ce tactic
Te-mpinge de la spate.
Eu printre voi, ei printre noi,
Frâng trupuri moi
În mâini ca pe foi
Astea sunt zile când ceri eroi,
Dar primești noroi.
Acest soldat nu cedează,
Plămânii vibrează
Și-orice tentativă ce visează
A mă opri, eșuează.
Pumnul ce distruge propulsat de forță
Generată-n gând, revoltă
Fără a dezvolta o forță contra
Împotriva noului tip de conflict
Din doi-unu
Pe-o tablă de șah, unde controlul
A preluat de mult nebunul.
Ploi de panică la secundă-n
Fiecare undă
Ucide neuroni,
Nero arde cărți în scrumul ăsta se produc erori
În care mulți se-nfig
Mulți ucid,
Mulți aprind
Sau doar se sting
Șerpi uciși de propriul venin
Prin haosul ăsta început de ceva timp
Și dacă-aș spune ce simt
Probabil ai crede că mint.
De-asta înaintez imun prin șarje,
Puține șanse
Aici nu doar câinii sunt înconjurați de javre.
Sunt cel ce-și pictează chipul în lumina de lună,
Un gradat ce te ridică de pe jos și-ți pune arma-n mână.
Împreună
Prin cetăți abandonate
Curajul legiunilor blestemate
Să-nainteze în păduri întunecate.
Sunt ura ce produce-n tine acel unic fior
Și dacă nu voi găsi un conflict în exterior
Fii sigur c-am să-l generez în interior.
Sensul versurilor
Piesa este un manifest împotriva războiului și a distrugerii, subliniind totodată forța spiritului uman și a poeziei. Vorbește despre lupta interioară și exterioară, despre rezistență și despre generarea conflictului chiar și în absența unuia extern.