Underman – Întotdeauna

Întotdeauna vor fi poeți pe lume, întotdeauna, întotdeauna.
Eroul, născut să moară,
Un spirit invincibil în fața plutonului ce-i gata să tragă.
Sunt ura ce lovește în scuturi când paganii sunt aproape,
Sângele ce curge din răni comune apărând aproapele
De inamici moderni ce zac doar în gânduri,
Pentru că sunt aici de când s-au creat aceste pământuri,
Apărut în frânturi de zori după cea mai lungă noapte,
Sunt curentul aprig ce tactic te-mpinge de la spate.
Eu printre voi, ei printre noi frâng trupuri moi în mâini ca pe foi,
Astea sunt zile când ceri eroi, dar primești noroi.
Acest soldat nu cedează, plămânii vibrează
Și-orice tentativă ce visează a mă opri eșuează.
Pumnul ce distruge propulsat de forța generată-n gând,
Revoltă fără a dezvolta o forță contra-
Împotriva noului tip de conflict din 2-1
Pe-o tablă de șah unde controlul l-a preluat demult nebunu’.
Ploi de panică la secundă, fiecare undă ucide neuroni,
În cărțile-n scrumulul asta se produc erori-
În care mulți se-nfig, mulți ucid, mulți se-aprind sau doar se sting,
Șerpi uciși de propriul venin prin haosul ăsta început de ceva timp.
Și dacă aș spune ce simt probabil ai crede că mint,
De asta înaintează puține șanse aici nu doar câinii sunt înconjurați de javre.
Sunt cel ce-și pictează chipul în lumina de lună,
Un gradat ce te ridică de pe jos și-ți pune arma-n mână,
Împreună prin cetăți abandonate curajul legiunilor blestemate-
Să-nainteze în păduri întunecate.
Sunt ura ce produce în tine acel unic fior
Și dacă nu voi găsi un conflict în exterior
Fii sigur că am să-l generez în interior.