Strofa I (Underman):
Dreapta pe creion, stânga pe hârtie
Omul trasează propria geometrie
Și-extrage tragi-comedie..
Trage linii-nalte
În ipostaze impozante,
Știind că fără nuanțe calde
Rătăcește prin toate pânzele albe!
Grafitul
Poate fi dur
Murdărește
Papirul
Cel mai pur
Urmărește
Forma crește,
Desăvârșește..
Concret
În portret
Poate fi exprimat corect
Doar dacă cel care lucrează rămâne circumspect
Pe subiect!
Pentru că sub chip ascunde multe
Și manifestă unde
Care de multe ori nu-i corespunde,
Vezi măști oriunde..
Expresia stării, doar o chestiune de dungă
Și doar atunci când zâmbești poate fi în stare să nu-ți mai ajungă..
Unghiurile urcă
Scara-i ceva normal
Gradele te-atrag,
Dar ai grijă la prag
Când hașurezi un „k”
Se imprimă pe tag
Și te tragi în color..
Umbrele au rolul lor
Rămân partea din decor
Ce te-nsoțesc în viitor!
La capăt de perioadă gri,
Mai trasez o glumă
Tâmpind
Cea mai rebelă furtună
De culori, cu o bucată de gumă..
Se-adună, le șterg! Le retușez din mers
C-atunci când scriu vers după vers
Și cele mai ciudate dungi capătă sens!!
Refren (AFO):
Daaaaaaaaa.. Un lucru este cert..
Iar dac-ar fi să-mi fac portret
Nici n-aș ști de un’ să-ncep..
Că daaaaaaaaa.. Un lucru este clar (în lucru clar)
Iar dacă mai schițezi ceva
Te rog s-o faci pe foaia ta!!.
Bridge (AFO):
Ye, ye, ye,! De la chipul femeii la chipul bărbatului..
Portretul omului..
În direct cu Underman..
Emil Teleaga la microfon!
A, ye!!.
Strofa II (AFO):
Eu am un chip ciudat,
Un pic ridat,
Iritat,
De la șantier
Am un zâmbet de cartier,
Cu gura mare și flow fresh ca Luna Martie..
Ochi căprui, privirea adâncă
Și blândă
Gata să mute orice stâncă
Pupila stânga
Cu un mic defect din naștere..
Portretu meu, frate, clar e renaștere!
Liniile feței ancestrale ca Peru
Cu gropițe în obraji ca geru’
Misterul omenirii eu sunt, în carne și oase
Genul de bărbat care aduce foloase!
Dar ce să-i faci c-așa-i în viață
Cât trăiești
Îmbătrânești
Iar strofa asta-i pe față..
Acum ascultă sunetu’
Și spune tu:
Dacă mă privești mai bine, îmi vezi sufletu’?.
Refren
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de autoportret, atât fizic cât și emoțional. Artiștii reflectă asupra complexității identității umane, a măștilor pe care le purtăm și a căutării autenticității.