Strofa I (Underman):
Crește
Treptat beatu’ din creștet
Cred că mă stârnește
Către ceva vested
Și-l plesnesc, exemple:
Postamente
Pline de praf, eminamente
Se cred generatoare de sentimente
Dar secretă excremente!
Echilibru..
Cade-n chinuri
Chinuit de calibru
Cu care executivu’ execută publicu’
Fără urme de dubiu:
Ipocriți!
Va știți
Trepădători străluciți
Mințiți
Că sunteți acoperiți
De purici, nu vă mai dați pocăiți!
Rezistăm, avem teren
V-așteptăm pe el!
Punem bețe-n roți de sistem
Sau dinamită sub tren
Pentru că putem!!
Infern
Pentru infecții din guvern
Avem curent Recviem
Celor tâmpiți pe postament
Cerem paradisul etern!
Resemnare..
Râs din dicționar, răspund de mult tare
Dar se tem că strada ia foc, și ei le stau în cale..
Acuz
Destul abuz!
Maestrul ăsta de ceremonii o să explodeze între voi ca un obuz,
În ’17 la Oituz!!
Refren (X2) : Makru
O haită de lupi stă de bază la stână
Trage cu dinții de-avuțiile sărmanului până
Când se va ridica ceata-n picioare
Care va decapita sistemul, urlând de foame!
Strofa II (Ad Litteram):
Ei ne văd copii printre lucruri mărunte
Ne-ndeamnă să trăim după chipul lumii căzute
Ne zic că demnitatea-i plăcerea de-a trăi pe cuie
Iar aroma vieții nu-i dulce-amăruie
Dar noi știm că au măști, și nu chipuri
Că-și căptușesc cuibul cu tertipuri!
Fericirea lor:
O cifră, de fapt un lung șir
Ținta lor:
Cele mai bogate hoituri din cimitir
Nu se pricep s-aleagă și vor totul!
Nu vezi adevăratul lor fault? Îți iau votul
Când bani publici dispar prin diferite căi..
Ăștia-ți cer drepturile de călăi!
Ei ne văd sclavi fără stăpâni, c***e!!
Dar noi creștem drepți când viața ne-nconvoaie!
Ei cred că n-avem arme, dar curând le vor vedea,
Când valul va cădea!
Să le cumpere-n tot veacul nu-s bani destui..
Iar capetele noastre nu stau pe umerii oricui!!
E pâine și circ, militez pentru pace și pâine
Și p-ăștia să-i văd doborâți de grija zilei de mâine! (X2)
Refren (X2)
Strofa III (Makru):
Noi stăm la baza piramidei pe care vă cățărați în vârf
Voi sunteți prădătorii notorii ce-nfulecă din starf
Cum pot să mai fiu
Plin de speranță și viu
Când sunteți atât de bucuroși să-mi bateți cuie-n sicriu?
Cum să nu instig la violență și să vă fac hoți
Când vă lăfăiți la volanul unor averi pe patru roți?
Cum să nu opunem rezistență-n stil Hamas
Când voi extindeți două mâini să luați mult din puținul rămas?
Marș acasă’
Că suntem sătui de-atâția „-escu”!
Dracii-și umplu sacii cu durere-n cot de restul..
Nu uitați că stați pe focul ce mocnește
Vrem să ardeți ca șobolanii.. ROMÂNIA ÎNCĂ TRĂIEȘTE!!!
Sensul versurilor
Piesa este un strigăt de revoltă împotriva corupției și a inegalităților sociale. Artiștii își exprimă frustrarea față de abuzurile sistemului și îndeamnă la rezistență și schimbare.