Underhopper – Suflet Trist

Strofa I:
Sunt pe spate, mâinile pe piept, familia-i lângă mine..
Nu înțeleg ce s-a întâmplat, speriat arunc o privire.
Lumânări la capul meu stau aprinse..
E clar, totul s-a sfârșit.. acele vise..
S-au destrămat, nu mai pot face nimic..
Îi privesc pe cei dragi, plângând și suferind.
Încerc să mă ridic, să le-arat că sunt viu.
Am reușit, dar ciudat, trupul-mi rămâne în sicriu.
Mă uit speriat și realizez că acum sunt doar un suflet.
Încerc să le vorbesc dar nimeni nu mă aude..
Mama săraca plânge.. durere fără margini.
Își va-ngropa copilul, ce poate fi mai tragic?
Tata e la capătul durerii, nu-i vine să creadă.
Și-a pierdut sprijinul, nu poate să-nțeleagă.
E speriat, dezorientat, nici nu mai are lacrimi.
Asta mi-a fost soarta.. viața-i plină de patimi..

Strofa II:
Ale mele rude nicio clipă nu m-au părăsit.
Sunt lângă-al meu sicriu, sperând să mă ridic.
La fel și bunul meu prieten ce mi-a fost aproape,
Nu m-a lăsat la greu, m-a ajutat să trec prin toate.
Îmi pare sincer rău că v-am făcut să suferiți..
N-am vrut să plec dar moartea nemiloasă m-a răpit.
Chiar dacă n-o să mă vedeți eu voi fi lângă voi,
Vă iubesc nespus, vreau să vorbesc cu voi..
Merg puțin afară căci nu mai suport durerea,
Dar o zăresc pe fata ce-i împărtășeam iubirea..
Se apropie cu pași repezi având privirea tristă,
Încerc s-o prind de mână, dar nu se simte atinsă.
Am realizat că nu pot să schimb nimic,
Sunt doar un suflet trist, asta mi-a fost scris.
Să-i las p-ai mei c-o piatră grea ce n-o pot duce,
Să intru în mormânt și să zac lângă a mea cruce..

Strofa III:
Tristețea mă învăluie, ultimele clipe s-au scurs,
Ultimele 3 zile acasă prea repede s-au dus.
Nu pot face nimic, ai mei mă imploră să nu plec.
Dar Dumnezeu a vrut ca de partea celor morți să trec.
Familia, fata și prietenii mă plâng..
N-o să mă mai vadă niciodată glumind și râzând.
Capacul este pus sicriului.. totul s-ntunecat..
Pământul-i aruncat pe mine și.. (și)
S-a terminat.. s-a terminat.. s-a terminat…