Îmi place anotimpul
În care stau tot timpul
Pe terasă fără nici un ban în buzunar
Zeci de sticle sparte
Zac abandonate
Umbreluțe ascund
Culorile din ochii mei
Sute de fetițe
În bluze și fustițe
Câte-n fite cu fundițe
Trec pe trotuar
Buzunarul strigă
E gol și mă intrigă
A fost ținut și-apoi abandonat
În mod barbar.
Nu știu exact încă ce urmăresc
Dar în gând un refren fredonez.
Visul cel dulce al verii
Se topește-n pahar
Noaptea se lasă în buzunar
Hai să-ncingem un ultim grătar
Până cad toamna frunzele iar.
Pestele de sticlă
De pe mileu instigă
Să privesc programe în format HD-TV
Canale deochiate
Cu doamne plasticate
Zombifiate, mutilate de la telefon
Topit ca o jumara
În zilele de vară
Vreau o stațiune balneară în cartier
Să privesc la lună
Să strâng o bere-n mână
S-aud din dubă cum îmi cântă
Hrușcă despre ler.
Nu știu exact încă ce urmăresc
Dar în gând un refren fredonez.
Visul cel dulce al verii
Se topește-n pahar
Noaptea se lasă în buzunar
Hai să-ncingem un ultim grătar
Până cad toamna frunzele iar
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de nostalgie față de vară și momentele simple petrecute pe terasă. Evocă amintiri și o dorință de a prelungi acele clipe înainte de venirea toamnei.