Răscoleam aseară peste tot prin casă
Să găsesc ceva de-al tău, dorul poate mă lasă
O bluză sau ceva să-mi astâmpăr inima
Să mai miros parfumul tău, iubirea mea
Plâng și trag dintr-o țigară
Să-mi astâmpăr focul
Atunci când ți-am spus să pleci
Mi-am gonit norocul
Eu făceam mișto de tine, spuneam să-ți iei zborul
Și acum cine plânge noaptea când îl apucă dorul
Nu e pe lume nimenea să-mi aline inima mea
Dulce ca tine nu-i nimeni pe lume, iubirea mea
Undeva aproape lângă casa ta
Mă opresc și sper mereu să te pot vedea
Odată nu te-am văzut, parcă ai intrat în pământ
Măcar mai sună-mă și tu din când în când
Plâng și trag dintr-o țigară
Să-mi astâmpăr focul
Atunci când ți-am spus să pleci
Mi-am gonit norocul
Eu făceam mișto de tine, spuneam să-ți iei zborul
Și acum cine plânge noaptea când îl apucă dorul
Nu e pe lume nimenea să-mi aline inima mea
Dulce ca tine nu-i nimeni pe lume, iubirea mea
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratorului după o despărțire cauzată de propriile acțiuni. El își amintește cu durere de persoana iubită și își dorește să o poată vedea sau auzi din nou, fiind copleșit de dor și de realizarea pierderii suferite.