Mi-e frică să dorm,
Căci aș putea să mor,
Sub cerul cenușiu,
Ești îngerul ce-mi veghează somnul.
Dragostea ta, e ca apa înghețată..
Simt, cum spini cresc din piept..
Ce-mi torturează inima;
Iar sufletu-mi, lăcrimat.
Afara-i cerul numa-n doliu,
De durerea noastră.
Când tu ai plecat, învăluită-n cenușiu
Sub povara unei Hypernova.
Aș da timpul înapoi, să te am..
Rapindu-ți inima, pentru al meu suflet;
Ruginind, în propriu-mi sânge
Zidind-o, asemeni Anei lu’ Manole.
Cum să-mi salvez dragostea?
Când am o inimă ca de mormânt..
Gata, să-mi îngroape ura ce ți-o port
Iar Cerul să deschidă ochii pentru dragostea mea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă cauzată de pierderea unei iubiri. Naratorul se simte torturat de amintirea persoanei iubite și incapabil să depășească suferința, dorind să dea timpul înapoi.